#mili-eu: Ileana, bunica domnului B. / #mili-eu: Ileana, Mr. B’s Grandmother
[RO][scroll down for EN version]
#mili-eu: Ileana, bunica domnului B.
Fotografie de familie țesută în milieu
instalație și obiect – Ana-Cristina Irian
fotografie – Cristian Bassa
Omnia Photo
Proiect colaborativ itinerant:
Galeria Carol 53, București, 2022
Artcor, Chișinău, 2023
Centrul de Resurse în Fotografie/ Is This Art? Photo Art Gallery, București, 2023
Chester Photo Festival, UK, 2024
Concept
Proiectul aduce împreună priviri feminine și masculine prin țeserea fotografiilor de arhivă realizate de soțul și nepotul Ilenei, bunica domnului B., în milieurile create de ea.
Scopul acestui demers experimental îl constituie încercarea de a înțelege și de a exemplifica modul în care obiecte personale fragile sunt și pot fi folosite pentru a comunica, a păstra amintiri și a provoca narațiuni vizuale în contexte interpersonale.
Povestea a început cu un apel telefonic primit în 2021, o conversație despre sacoșa cu milieuri a Ilenei. Colecționarul a povestit despre existența acestor mici și fragile lucruri, cât și despre dorința de a le activa într-un fel în jurul bunicii care le crease.
Povestea Ilenei
Ileana s-a născut pe 13 februarie 1928 la Măceșu de Sus, Dolj și a locuit în București. A trăit 90 de ani și a fost casnică, dedicându-și viața gospodăriei și familiei sale. În timpul liber, îi plăcea să croșeteze milieuri (cunoscute popular sub numele de mileuri) alături de alte prietene. Printre obiectele sale personale s-au păstrat mai multe astfel de creații, alături de o serie de fotografii de familie care o prezintă la diverse vârste.
Am ales nouă portrete ale Ilenei, realizate pe parcursul vieții sale. Fotografiile sunt țesute în milieuri în diferite stiluri, în funcție de vârsta persoanei din imagine. Pe măsură ce aceasta este marcată de trecerea anilor, imaginea sa se contopește din ce în ce mai mult cu obiectele pe care le-a creat.
De la lucrul de mână, la portrete țesute în milieu
Ideea de fotografie de familie țesută în milieu a pornit de la un proiect despre lucrul de mână practicat de femei din Romania, în secolul trecut. Nu a fost o coincidență, ci, mai degrabă, un rezultat al cunoașterii altor proiecte de artă bazate pe cercetare, în care integrasem deja obiecte și povești personale de familie. În acea iarnă, în Sibiu, în jurul unui război vechi de țesut, am povestit cu mai multe persoane aflate într-un spațiu atelier-expoziție, despre practici de lucru din comunități de femei, despre bunica mea, Ana, care producea iarna covoare și nu numai. Într-o zi, aproape întâmplător, am achiziționat câteva fotografii vechi aparținând unei familii de sași emigrați în Germania, și, tot atunci, într-un alt loc am găsit la vânzare un milieu produs în Germania. Erau două teritorii ale memoriei care se intersectau și care vorbeau despre migrația oamenilor și a obiectelor produse de ei. Mi-am adus aminte de războiul de țesut și am decis să încerc să folosesc fotografia ca fir (narativ) țesut într-un milieu, obiect a cărui formă a fost deja creată de o altă mână, într-un alt timp. Experimentul a funcționat, am pus obiectul în ramă, i-am dat nume și l-am expus la Sibiu în primăvara anului 2022, în spațiul în care trăia războiul de țesut. Am știut atunci care era rostul sacoșei cu milieuri, l-am sunat pe Cristian și am pus la cale proiectul. De la el au venit poveștile despre practicile de lucru ale femeilor și producția domestică de milieuri, colecția de fotografii de familie, obiecte personale. La finalul acestui proces de cumulare și ordonare de obiecte și imagini a rezultat ideea portretului țesut.
Discuții cu mai multe vârste și puterea obiectelor
Etapa următoare a venit cu multe întrebări adresate unor femei din generația Ilenei. Am cerut și am primit lămuriri și ajutor din partea acestora în pregătirea milieurilor pentru a fi țesute cu fâșii de fotografie portret. În sens larg, pot spune că proiectul s-a conturat în urma deschiderii la dialog între persoane din generații și comunități foarte diferite. La rândul lor, obiectele și-au demonstrat puterea proprie (agency) de a fi văzute, atinse, discutate.
Am început să lucrez efectiv la acest proiect în ianuarie 2022 împreună cu Cristian. Proiectul, în prima sa formă, a fost finalizat și prezentat în iunie 2022 la București, Carol 53 și în februarie 2023 la Chișinău, Artcor. În decembrie 2023 am adus proiectului elemente noi, respectiv fotografii ale fotografiilor țesute în milieu, pentru a deschide o discuție despre original/copie în fotografie și foto-obiectele cu cercei, pentru a evidenția legătura dintre corp și accesorii de înfrumusețare care însoțesc persoana de-a lungul vieții și a căror legătură cu corpul se realizează cu ajutorul acului care perfora urechea în vremea copilăriei, în acele timpuri.
Simbolul cercului
Forma de cerc ne-a urmărit pe parcursul proiectului, în prima fază au fost roțile de lemn verticale folosite la Carol 53 pentru a exemplifica modul în care obiectul intră în discursul cotidian ca „milieu de table”, cât și ca obiect care invită la comensalitate. Apoi, cercul s-a transformat chiar în masa pe care am expus foto-obiectele la Chișinău și București în 2023, dar și în ochiul ecranului de proiecție și în detaliile din sertarele despre cerceii Ilenei, rotunzi, și ei.
Milieu. Cuvântul fost înregistrat de Dicționarul limbii române, în volumul VI, Litera M (1965-1968), fără citate și doar în forma milieu, dar a fost utilizat în documente comerciale de pe teritoriul României încă din anii 1940. Milieul îndeplinește o funcție de ornament, dar și de protecție a obiectelor din spațiul domestic.
Milieul se comportă ca o peliculă, care rotunjește, delimitează granițe permeabile, dar care acoperă, protejează și lasă descoperite unele suprafețe ale unui spațiu domestic. Milieul este cel mai adesea îndepărtat astăzi de pe mobile, ca obiect rezidual al unei lumi trecute, puțin vizibil chiar și în memoria peliculei fotografice. Totodată, acesta își găsește loc în discursuri muzeale sau în proiecte de valorificare ca obiect cu semnificație culturală și istorică, dar și de recuperare a sa ca practică de lucru.
Practica producerii obiectelor de dantelă din puncte și lasetă continuă și astăzi. Dantela românească, din care sunt produse obiecte precum milieurile lucrate de Ileana și alte femei din generația sa, o găsim descrisă în anii 1960 în cărți precum cele publicate de Ecaterina Tomida fiind promovată deja la nivel internațional în secolul XXI de autoare ca Sylvia Murariu, Angela Thomson & Kathleen Waller și Midori Miwaura.
De altfel, Lacis Museum of Lace & Textiles din California găzduiește în colecția sa permanentă o serie de dantele și milieuri românești.
Credite
– La realizarea acestui proiect au fost utilizate fotografii și obiecte personale din colecția de familie a domnului Cristian Bassa.
– În spațiile expoziționale am integrat punctual și obiecte puse la dispoziție de Daniel Loagăr, Carol 53, Galeria Is This Art?. Le suntem recunoscători.
– Un gând bun îi transmitem lui Andy Cojoc, cel care ne-a ajutat în realizarea secvențelor de animație din proiect.
[EN]
#mili-eu: Ileana, Mr. B’s Grandmother
Family Photographs Woven into Doily
Installation and Object – Ana-Cristina Irian
Photography – Cristian Bassa
Omnia Photo
A Collaborative Travelling Project featured as follows: (see links above)
– Carol 53 Gallery, Bucharest, 2022
– Artcor, Chișinău, 2023
– Photography Resource Center / Is This Art? Photo Art Gallery, Bucharest, 2023
– Chester Photo Festival, UK, 2024
Concept
This project brings together both feminine and masculine perspectives by weaving archival photographs – taken by Ileana’s husband and grandson — into the delicate lace milieus/doilies, she created. The aim of this experimental approach is to explore how fragile personal objects can serve as tools for communication, memory preservation, and the creation of visual narratives in interpersonal contexts.
The story began with a phone call in 2021, a conversation about Ileana’s bag of milieus. The collector spoke about these small, fragile objects and the desire to activate them in a way that would honor the grandmother who had crafted them.
Ileana’s Story
Born on February 13, 1928, in Măceșu de Sus, Dolj, Ileana lived in Bucharest for most of her life. She passed away at 90, having dedicated her life to her household and family. In her spare time, she enjoyed crocheting doilies with her friends. Many of her handmade creations have been preserved alongside a collection of family photographs depicting her at various stages of life.
We selected nine portraits of Ileana, taken throughout her life, and wove them into doilies using different styles that reflected her age in each image. As she grows older, her image increasingly blends with the objects she created, symbolizing the deep interconnection between her personal history and her craft.
From Handmade Work to Woven Portraits
The idea of a family photograph woven into a milieu originated from a broader project on women’s handcraft traditions in 20th-century Romania. It was not a coincidence, but rather a continuation of past artistic research projects where I incorporated personal family objects and stories.
One winter in Sibiu, while discussing traditional women’s crafts around an old weaving loom, I was reminded of my own grandmother, Ana, who wove carpets in winter. During this time, I happened upon some old photographs belonging to a Saxon family that had emigrated to Germany, and, separately, I found a doily made in Germany for sale. These two objects — linked by memory, migration, and craftsmanship—sparked the idea of using photography as a woven narrative thread within a doily.
The experiment worked. I framed the woven piece, gave it a name, and exhibited it in Sibiu in spring 2022, in the same space where the loom stood. At that moment, I understood the significance of Ileana’s bag of milieus/doilies, called Cristian, and together we developed this project.
Cristian contributed stories about women’s labour practices, domestic milieu production, and a collection of family photographs and personal objects. Through gathering and arranging these elements, we arrived at the idea of the woven portrait.
Intergenerational Conversations and the Power of Objects
The next phase of the project involved speaking with women from Ileana’s generation, asking for guidance on preparing the milieus for weaving with strips of photographic portraits. The project evolved through dialogues between different generations and communities, and, in turn, the objects themselves revealed their agency — demanding to be seen, touched, and discussed.
In January 2022, I officially started working on the project with Cristian. The first iteration was completed and presented in June 2022 – Carol 53, Bucharest and February 2023 – Artcor, Chișinău. By December 2023, new elements were introduced, including photographs of the woven photographs, to spark a discussion on originality vs. copies in photography. Additionally, photo-objects featuring earrings were incorporated to highlight the connection between the body and adornments that accompany a person throughout life. The piercing of the earlobe — performed during childhood in past generations—becomes an entry point into reflections on memory, identity, and craftsmanship.
The Symbolism of the Circle
The circular form became a recurring motif throughout the project. Initially, wooden vertical wheels at Carol 53 demonstrated how the milieu enters everyday discourse as a table centrepiece, symbolizing hospitality and shared experiences. Later, the circle transformed into the table on which the photo-objects were exhibited in Chișinău and Bucharest (2023), and, further, into the projection screen’s eye and the round shape of Ileana’s earrings, stored in drawers alongside other personal relics.
The Meaning of “Milieu”
The term “milieu” was recorded in the Romanian Language Dictionary (Volume VI, Letter M, 1965-1968) without citations, though it had already appeared in commercial documents in Romania as early as the 1940s.
Doilies/Milieus serve both a decorative and protective function in domestic spaces. They act as a delicate film, softening boundaries, shielding surfaces while also revealing selective portions of the space beneath them. Today, doilies are often removed from furniture, seen as residual artifacts of a past world, rarely appearing even in photographic memory. However, they continue to hold significance in museum discourse, cultural heritage projects, and artistic practices seeking to reclaim their value.
The craft of lace-making, including techniques like needlepoint and bobbin lace, still persists nowadays. Romanian lace, which was used to create doilies like those made by Ileana and her contemporaries, was documented in the 1960s in books by authors such as Ecaterina Tomida. More recently, Sylvia Murariu, Angela Thomson & Kathleen Waller, and Midori Miwaura have brought Romanian lace to international recognition in the 21st century.
Additionally, the Lacis Museum of Lace & Textiles in California holds a collection of Romanian lace and doilies, further solidifying their cultural and historical significance.
Acknowledgements
– This project was created using photographs and personal objects from the family collection of Cristian Bassa.
– In the exhibition spaces, we have also selectively integrated objects provided by Daniel Loagăr, Carol 53, and Is This Art? galleries. We are grateful to them.
– We send our best thoughts to Andy Cojoc, who helped us with the animation sequences.
Prezență media / In media
Caiet de expozitie / Exhibition notebook
