[RO]
27.04 – 07.05.2023
Vernisaj: joi, 27 aprilie, 18:30
Galeria Carol 53, București

Ce poveste spun obiectele care ne supraviețuiesc și ce se întâmplă cu ele atunci când noi am dispărut?
Abandonate, aruncate sau uitate în case pustii, decorate în stilul anilor în care au fost produse, aceste obiecte devin o oglindă de timp încheiat și o reflexie a celui care cândva le-a ales, cumpărat, folosit. Prin interacțiunea cu ele experimentăm un fragment de cunoaștere și coborâm în propria noastră memorie. Duo-ul DONALDSON/IRIAN se află la a treia colaborare artistică în proiecte care vizează explorarea locuirii urbane.

Cristina Irian explorează traiectoria unor lucruri marginale și a unor practici pe care le repune pe masă și în discuție, în circuitul social și artistic. În acest demers, așa cum spunea Jean Anouilh, prin ficțiune se dă (cel puțin) o formă vieții trăite.

În anul 2020, Cristina a descoperit pe stradă o cutie de carton în care cineva, cel mai probabil o femeie, păstrase mici obiecte personale (role de film alb-negru, casete audio și video, aparate foto) și, cu ajutorul acestora, construiește o instalație diurnă și nocturnă, un posibil fragment de locuire într-un oraș mic din România anilor ‘70-‘80. Cutia, odată deschisă, vorbește despre viața unei familii, despre existența a cel puțin unui copil și a unor personaje care, cel mai probabil, migrează din România anilor ‘90.

Micile obiecte sunt poziționate în spațiul expoziției sub forma unor ipotetice naturi statice cu „fundal martor” realizat din fragmente de perete interior, construite cu ajutorul unor modele decorative specifice perioadei, prin cunoscuta „zugrăveală cu rolul” (rol/rulou/trafaret/trafalet), recuperate prin intermediul unor obiecte originale.

Materialul multimedia este introdus în spațiul instalației sub forma unui joc de copii din anii ‘70-‘80, povestit de o parte din adulții de astăzi, acela de a inventa personaje și povești, înainte de culcare, pornind de la fragmente de modele decorative imprimate pe perete, care se transformă într-un intermediar/mediator între două lumi.

Fragmentul decorativ ca „subspecie” devine astfel un fundal martor în expoziție și, totodată, un mediator, parte din „sintaxa imaginii” care facilitează accesul privitorului în lumea din cutie.
—
Roxana Donaldson explorează nostalgia locuirii prin Biblioteca Modelelor din Timp, în continuarea proiectului Fragmentum (2021). Gigantul Zid Pergament din Fragmentum este înlocuit de suprapuneri de miniaturale rulouri textile (o panoramă a deceniilor 50-90) și de plăcuțe de lemn vopsit care alcătuiesc împreună o arhivă de grafii a unei vieți trecute. Obiecte emblematice pentru locuirea umană (pahare, cărți, tăvi de servit), rulouri textile și lemn pictat reconstituie frânturi emoționale din cotidianul istoriei personale și anonime. Omul este astfel reprezentat în lipsă, iar obiectele supraviețuitoare devin o prelungire a viului încheiat, martori muți în care alternanțe albastre si aurii țin loc de voce și de cuvânt și cu care se poate interacționa direct, senzorial.
—
CRISTINA IRIAN este cercetător în domeniul artelor vizuale, curator și research based artist care lucrează cu colecții, arhive foto și material multimedia. A studiat antropologie vizuală la București și la Perugia. Este doctor în arte vizuale al UNARTE.
Împreună cu membrii asociației Omnia Photo, artiști și cercetători desfășoară proiecte de documentare vizuală, de identificare, recuperare și promovare a patrimoniului cultural din România, proiecte docu-art participative, artă independentă publică.
Cristina a participat cu fotografii la peste 20 de expoziții organizate în România şi în străinătate – Portugalia, Croaţia, Bosnia Herzegovina, Ungaria. Cristina desfășoară proiecte de recuperare și interpretare a unor obiecte-memorie, material vernacular, integrate în spațiul contemporan sub forma unor instalații vizuale. În anul 2021 a expus lucrări research based art în spațiul „Ghețarie”- Palatele Brâncovenești Mogoșoaia, „Galateca”- București, Bienala Internațională de arte vizuale – Brașov (2021). Prin cel mai recent demers al său #mili-eu: Ileana, bunica domnului B – fotografie țesută în milieu”(2022/2023) prezentat la Carol 53 – București și Artcor – Chișinău, Cristina exemplifică modul în care obiecte personale fragile sunt și pot fi folosite pentru a comunica, a păstra amintiri și a provoca narațiuni vizuale în contexte interpersonale.
—
Roxana Donaldson este artist vizual și scriitor/cercetător al imaginii care derulează proiecte interdisciplinare de research based art. A absolvit Universitatea București, cu un master în cadrul CESI (Teoria și Practica Imaginii), pe subiectul vizualității hibrizilor uman-vegetali.
Practica ei artistică se situează la confluența dintre conceptualism si abstract, cu influențe de arte povera și suprarealism și explorează arheologia memoriei, conexiunea om-vegetal și semiotica formei.
A expus independent, dar și în galerii (Ghețarie- Palatele Brâncovenești Mogoșoaia 2021, Galateca- București 2021, Cabinetul Cultural- Craiova, 2017, 2018, 2019, Bienala Internațională de arte vizuale- Brașov 2019, 2021).

---

[EN]

here they lived
IRIAN/DONALDSON
27.04 – 07.05.2023
Opening: joi, 27 aprilie, 18:00
Carol 53 Gallery, București

What is the story told by objects that survive us, and what happens to them when the people who owned them are gone?
Abandoned, thrown away or forgotten, decorated in the style of the years when they were produced, abandoned objects are a reflexion of the people who once chose them, bought them, used them. Interacting with this objects is to descend into your memory.
”Here They Lived is the third collaborative project of the DONALDSON/IRIAN artistic duo.

Cristina Irian explores some ancillary items and practices, that she places on the table and in conversation, as well as in social and creative circuits. According to Jean Anouilh, fiction provides (at least) one form of a lived life in this quest.

Cristina discovers a small cardboard box in which someone, most likely a woman, has kept personal items, a black-and-white film roll, audio and video cassettes, and photographic equipment in the year 2020, and with their assistance, she constructs a day and night installation, a possible fragment of a home in a small town in Romania in the 1970s and 1980s. The opened cardboard box tells the story of a family, a child, and several other people who are presumed to have emigrated from Romania sometime in the 90s.

The small objects are placed in the exhibition space as potential still lives with „background witnesses” constructed from interior wall fragments using specific period decorative models, the well-known „wall painting with decorative rollers” obtained through the use of original tools.

The multimedia material is brought into the installation space in the form of a 1970s and 1980s children’s game, told by some of today’s adults, that invents fictional characters and narratives before bedtime, beginning with a piece of decorative painted on the wall that turns into a mediator between two worlds.

The decorative fragment, as a „subtype” serves as both a background witness and a mediator in the exhibition, as part of the „image syntax” that allows private access to the world enclosed within the box.
—
Roxana DONALDSON continues the narrative started in Fragmentum (2021) and explores the nostalgia of past lives through the Library of Time Patterns. The giant Parchment Scroll is replaced in ”here they lived” by miniature textile rolls, superimposed in boxes and by framed wooden tiles that together make up an archive of signs talking about past and absence. Effigies of human dwelling (glasses, books, serving trays) are displayed combined with textile rolls and wood tiles to reconstruct interlaced emotional fragments reminiscent of the anonymous personal history. Man is thus represented by lack. Surviving objects become an extension of the ended life, mute witnesses that speak in patterns of blue and gold, voiceless and wordless.
—
CRISTINA IRIAN is a visual arts researcher, curator, and research-based artist who works with collections, photo archives, and multimedia materials. She studied visual anthropology in both Bucharest and Perugia. She holds a PhD of visual arts at UNARTE.
Together with members of the Omnia Photo Association, artists and researchers works on projects including visual documentation, the identification, recovery, and promotion of cultural heritage in Romania, participatory documentary projects, and public art.
Cristina participated in over 20 exhibitions in Romania and abroad, including Portugal, Croatia, Bosnia and Herzegovina, and Hungary. Cristina develops projects involving the recovery and interpretation of memory objects or vernacular material, which is then integrated nowadays in the form of visual installations. In the year 2021, her research-based art was displayed in the spaces “Ghețarie”- Palatele Brâncovenești Mogoşoaia, “Galateca”- Bucharest, and the International Visual Art Biennale- Brasov. Cristina exemplifies the way in which fragile personal objects can be used to communicate, preserve memories, and provoke visual narrations in interpersonal contexts in her most recent project #mili-eu: Ileana, bunica domnului B – Family photographs woven in doily, displayed at Carol 53 – Bucharest and Artcor – Chisinau.
—
Roxana Donaldson is a visual artist and researcher/writer, founder of 24/7ART, where she runs interdisciplinary research based art projects. She graduated from the University of Bucharest, with a master’s degree at CESI, on the human-plant hybrid visuality.
Her artistic practice is situated at the confluence of conceptualism with abstract art, with arte povera and surrealist undertones . Her works explore the human-plant connection, the archeology of memory and the semiotics of the shape.
She exhibited independently, but also in galleries (Ghețarie- Palatele Brâncovenești Mogoșoaia 2021, Galateca- Bucharest 2021, Cabinetul Cultural- Craiova, 2017, 2018, 2019, the International Biennale of Visual Arts- Brașov 2019, 2021).

---